August 2017. O lună de care mă leagă unele dintre cele mai frumoase amintiri, din probele de rezistență. Iată ce scriam atunci: „Cine te mai ajută când totul e împotriva ta? „
B4, cotat cel mai prost stand la cantitate, mi-a dat, totuși, 103 pești, însumând 603 kg. Pe dreapta, închis de dig, pe stânga, favoritul competiției, Irinel Nitu, alias mecanismul elvețian, mă ține blocat și pescuiește impecabil. Vântul, dominant din dreapta, bate din cea mai proastă direcție posibilă. Și totuși, am reușit un loc V general, pescuind exclusiv la momitor, pe pop-up în pastă.”
Cotă nulă. Cu asta eram creditat la start.
Trag, ca de obicei, „foarte bine” la sorți. Cu un tupeu incredibil, mi-am făcut patul de nadă mult sub Irinel. Practic, bulgăream extins construind două linii de nadă, dispuse oblic față de mal. Liniile imaginare erau paralele între ele și distanțate cu aproximativ 7 metri. Ambele începeau în stânga, (spre Irinel), de jos și urcau oblic spre larg, către dig. În dreapta, încheiam ambele linii (față de mal), cu circa 6-7 metri mai sus (comparativ cu punctele de plecare). Când bulgăream, părea că o fac haotic, pentru că plasam bulgării intercalați pe linii, când sus, când jos. Păream cel mai prost lansator din istoria Doripesco. Nimeni nu nădea și lansa atât de jos, cu o precizie atât de ridicolă. Dar știți vorba cu aparențele…
Cu lanseta 1, pescuiam și descărcam momitoarele cel mai jos, pe colțul stâng al primei linii. Cu lanseta 2, pescuiam median, central între liniile imaginare, iar cu 3, cel mai sus, pe colțul din dreapta al liniei superioare. Când pe lanseta 3 aveam multe trăsături, semn că peștii veneau dinspre dig, o retrăgeam între liniile de nadă, ușor sub lanseta 2, pentru a o activa și pe aceasta. În aceste momente, cu cobra alimentam mai mult linia inferioară. Linia superioară o alimentam mai mult când peștii intrau dinspre stânga.
Am gândit totul ad-hoc, dorind să țin cât mai mult peștii pe loc, mult sub zona vecinului meu. Practic, jumătate din patul de nadă, nu-l pescuiam. A urmat o luptă pe cinste, dar, ne-am împărțit peștii. Cu mențiunea că eu trebuia să nădesc mult mai mult… Dacă nu-mi ieșea jocul, Irinel mai avea azi încă o cupă a rezistenței în palmares. La finalul competiției, termină peste mine cu 50 kg, se clasează pe locul III general. Eu termin V general. Între noi se intercalează Koman Virgil.
Încercând să răspund acum la întrebarea: „puteam mai mult?”… îmi aduc aminte că diminețile, după ce se iveau primele raze de soare, timp de 2 ore, nu am găsit soluție să punctez.
Irinel se distanța atunci, punctând undeva în stânga noastră. Din păcate, la acea vreme, aveam deja probleme cu mâna stângă. M-am făcut că uit, am forțat încheietura prea mult și până la urmă, mai bine de jumătate din competiție, am pescuit strângând bine de tot din dinți. Eram antrenat. Nu dormisem, fizic mai aveam resurse, dar nu am luat în calcul și punctul meu slab. Revenind la întrebare, răspunsul este… nu.
P.S.: Când scriu, încerc să nu mă repet, dar folosesc indirect, ca bază de plecare, referiri la ce am scris anterior.
Autor: Stelian Badiu 7 mai 2022
