Recordul de la Prodi’, partea a II-a.

Pescuitul crapului cu viteza maximă se abordează diferit și are particularitățile lui. Este o adevărată provocare și are momente când ridică adrenalina la cote exponențiale. Presupune multă organizare în echipă și implică un pescuit foarte tehnic și corect. Absolut nimic nu este lăsat la voia întâmplării. În același timp, dacă nu ai în vedere o lungă listă de amănunte, totul se destramă…

Articolul conține răspunsuri la întrebările pe care le-am primit. Sper să vă fie util, să vă dea idei, să vă ajute în perfecționarea echipelor.

– Cum ați reușit să vă organizați atât de bine în stand?
– La primul cântar oficial, după primele 12 ore de concurs, am totalizat 847 kg. Un calcul rapid arată că, în aceste prime 12 ore, am reușit să punctăm cu un pește la fiecare 4,5 minute.

Un ritm greu de egalat. Dacă refresh-ul lansetelor se face o dată la 13 minute, în timpul ăsta ar trebui să plece minim 3 din cele 4 lansete. Ritmul de refresh a fost, însă, mult mai alert… Pe tot parcursul zilei, pescuiam toți patru, organizați pe două linii. Doi dintre noi erau în prima linie și erau, să le zic, aruncători. Lansau, nădeau cu spombul, răspundeau la trăsături, etc. Dar cel mai important job al lor, era să țină lansetele pe poziții valide și să maximizeze timpul în care bețele sunt active.

Știu că sună ciudat și vă intrigă exprimarea, dar să vedem, printr-un exemplu practic, ce vreau să zic cu asta. Să presupunem că pleacă lanseta 3. Unul dintre aruncători intră în drill. Celălalt aruncător realizează că e a doua plecare consecutivă a lansetei 3. Lanseta 1 pare inactivă. Aruncătorul ia decizia să o scoată și aruncă o lansetă de rezervă pe poziția 3, devenită liberă. Pleacă și lanseta 4. Cheamă om din spate, să intre în drill. Dublu drill. Nu o face el, căci decide să scoată și lanseta 2 și repoziționează încă o lansetă de rezervă, pe poziția 4, rămasă liberă. Pleacă din nou lanseta 3. Triplu drill. Primul aruncător cere minciog și vine ultimul jucător din spate și rezolvă. Pleacă, din nou, lanseta 4. Primul aruncător are deja în mână o lansetă de rezervă încărcată, face aruncarea, iar apoi se ocupă de lanseta 4… jocul continuă.

La asta mă refeream când ziceam că cel mai important job al aruncătorilor din prima linie, e să țină lansetele pe poziții valide și să maximizeze timpul în care acestea sunt active. În zece minute, nu s-au mulțumit cu 2 crapi, echipa a prins 4, de pe două poziții. În economia jocului, a avea în apă încă o lansetă poziționată bine, este mai important decât peștele aflat în drill. Nu de alta, dar acesta, după câteva minute de luptă… mai poate și scăpa.

Evident că ritmul de refresh se adaptează, pentru că nu tot timpul trăsăturile sunt foarte rapide, se nădește, etc. Se pot face foarte multe astfel de artificii, cu scopul de a obține trăsături rapide. În spate, în linia a doua, sunt ceilalți doi membri ai echipei. Se ocupă de pregătirea nadei, de încărcarea lansetelor de rezervă, repară monturile, verifică cârligele, participă la activitățile de nădire. Indiferent ce ar face, se vor opri la solicitarea celor din prima linie. Fie pentru a răspunde la o trăsătură, fie pentru a interveni la minciog, etc. În linia a doua, în timp, activitățile au priorități variabile și diferite.

Trebuie evitate crizele, gen „nu mai avem lansete de rezervă încărcate”, „nu mai avem cârlige legate”, „nada se termină/nu e reglată optim”.

– Cum a fost făcută nădirea, în raport cu lansetele, pentru a face posibilă obținerea acestei cantități uriașe de pește? Care au fost intervalele de nădire?
– Am ales să facem o linie de nadă, cu spombul clipsat. La distanțe așa de mici (75m), nu merită să pescuiești cu lansetele clipsate, greșelile de poziționare sunt ușor vizibile. Ca reper, aveam mai sus de linia de nadă, o atropă. În plus, urma să testăm tot felul de configurații, cu unele lansete plasate ușor peste pat, pe pat sau ușor retrase. De asemenea, trebuia variată distanța dintre lansetele vecine și stabilit un optim. Trebuia să stabilim din mers cât de concentrat nădim și pescuim.

Aruncătorii trebuiau să fie atenți și să identifice punctele fierbinți, adică zonele care furnizau, frecvent, trăsături rapide. Suplimentar, alimentam patul de nadă, din cobră, cu bile. Ușor extins, față de linia mai concentrată a spombului. Am evitat nădirile masive, am încercat să găsim un ritm optim pentru spomb și cobre. Erau momente în care, spomburile date în plus, ne răreau trăsăturile; ne bazam pe observații, dar și pe intuiție, ca să nădim cât mai eficient. De fapt, totul s-a redus la a pescui cu viteza maximă posibilă, intervale de timp cât mai lungi. Aveam momente în care pescuiam foarte concentrat și momente în care pescuiam mai aerisit. Contrar aparențelor, din tot ce am descris până acum, se vede că am practicat un pescuit foarte dinamic.

– Care a fost programul de somn și ce diferențe de abordare au fost între noapte și zi?
– Noaptea, odată cu lăsarea întunericului, supremația pe patul de nadă era câștigată, pentru câteva ore bune, de somnul pitic. Pescuitul devenea ineficient, orice încercam. În nopțile următoare, am speculat asta. Doi dintre noi, intrau la somn. Ceilalți doi, pescuiau într-un ritm redus. În a doua parte a nopții, făceam rocada… Totodată, treptat, pe măsură ce crapii dădeau semne că se lasă din nou pe patul de nadă, reîncepeam năditul și pescuitul în viteză. În orice caz, fiecare dimineață ne găsea în formulă completă, pescuind în forță.

– Ce a contat cel mai mult?
– A contat mult că am avut condiții meteo similare în fiecare zi, vreme frumoasă, cu cer senin și presiune constantă, cu un vânt ideal, a cărui direcție, uneori, ne favoriza. Cu alte cuvinte, vremea a ținut cu noi, spre deosebire de partida anterioară, desfășurată în urmă cu doi ani. Atunci, am avut furtuni puternice și vreme instabilă, dar una dintre atracțiile pe care le testam, pe amestecul de săculeț, a iesit clar în evidență. Am mizat pe asta și ne-am adaptat grundul, pasta și bilele, bazate pe atracția în cauză.

Am riscat, nada era, conform așteptărilor, foarte rapidă, dar trebuia să dovedească că este și de cursă lungă. Și a dovedit. Cred că asta a contat cel puțin la fel de mult ca vremea. Dar cel mai mult a contat echipa. Toți patru am depus un efort fizic imens. Primele 36 de ore nu a dormit nimeni, ulterior dormeam, fiecare, 2-3-4 ore pe noapte. Am terminat concursul epuizați toți. Acum, și-a spus cuvântul experiența acumulată, de fiecare dintre noi, în concursurile anterioare. Deși fiecare aveam anumite sarcini, ne sincronizam și ne ajutam între noi. Organizarea din stand nu a implicat un supervizor.

Fiecare trebuia să fie implicat la maxim, să vină cu idei și observații noi, care să ne facă mai eficienți…

– Cu ce montură ați pescuit? Cum ați ales soluția de pescuit?
– Plumb striat cu tijă, inline, cu sistem de autoînțepare, agrafă rapidă, cârlig de 6, legat cu fir textil suplu, pop-up de 10. Practic, una dintre cele mai simple monturi. La start, am inceput cu o bilă, un pop-up și două plastice. A tras pe bilă și pop-up. Am repoziționat lansetele, două pe pop-up, două pe plastice. Au plecat ambele pop-uri, moment în care am decis să pescuim exclusiv pop-up. Un joc pe care-l făcusem de foarte multe ori, știam că atracția pop-up-ului va fi un plus în fața plasticelor.
Se pune întrebarea de ce nu am mai introdus bila, dacă a ridicat-o din prima? În lipsa trăsăturilor rapide, ar fi fost o opțiune. Trăsăturile au fost, din start, rapide și am exclus-o, automat. Eram pregătiți să pescuim în mai multe moduri.
De exemplu, după ce am văzut standul extras, am votat cum nădim. Pescuim pe spomb sau pe bulgări? A fost 3-1 pentru spomb. – Care e cea mai mare greșeală pe care o poți face într-o partidă similară? – Este de evitat să urci prea sus. Ideal ar fi să aduci peștele pe un pat de nadă dispus undeva între 70 m și maxim 80-90 m. La 646 pești pescuiți în 75 m, rezultă MINIM 48,45 km de mulinat pe recuperare, cu crap în drill. Dacă se pescuiește cu 30 m mai sus suplimentar, intră în calcul 19,38 km. La atâția pești, efortul depus este imens, iar presiunea pusă pe brațe și articulații, este maximă. Luând în calcul și spombul, cu siguranță se trece, cu mult, peste un minim de 1500 aruncări. La 75 m, rezultă minim 110 km de mulinat pe retur. Dacă urci mai sus cu 30 m, se adaugă 45 km. Ce efort presupune și cât timp îți ia să mulinezi 45 km? În plus, practic, în acel timp, o lansetă nu pescuiește. Dezavantajul e clar, viteza este mult redusă.

– Ponturi?
– Greu capitol. Dacă ai de prins 646 de pești și o lungești cu drillul, să zicem, la fiecare pește, cu 30 de secunde (foarte puțin, nu?), timpul echivalent de drill suplimentar, este de peste 5 ore (puțin cam mult!). Drill-ul corect, se face în forță și cu tensiune mare. După agățare, treptat, începi să crești tensiunea dintre tine și pește, urmărind și stabilizarea acestuia. Apoi, cu vârful lansetei culcat spre apă, începi să tragi peștele spre tine, menținând tensiunea mare și constantă. În aceste condiții, majoritatea peștilor vin lin și în linie spre tine, undeva între ape. Ideal ar fi ca, în partea finală a obosirii, când trebuie să începi să ridici lanseta, să menții o gardă cât mai mare între tine și pește (să nu ții peștele prea din scurt). Asta, pentru a mări timpul pe care-l ai la dispoziție pentru a reacționa, în caz de neprevăzut… La prima ridicare a peștelui dintre ape, spre suprafață, datorită modificării presiunii și luminozității, crapul are cateva momente în care este bulversat, ulterior începe să se agite. Dacă faceți liniște și nu vă agitați acum, e perfect. Este momentul ideal pentru a-l prinde, „din prima”, la minciog. Pentru asta, prima ridicare trebuie să fie făcută în zona de acțiune a minciogului, iar cel care-l mânuiește, trebuie să aibă siguranță și tupeu. Dacă se ratează acest moment, pregătiți-vă de drill prelungit, uneori cu minute bune….

E foarte greu să descrii cum se face un drill cu tensiune mare. Cunoașterea limitelor presupune experiență și vine din mii și mii de ore de pescuit. E, până la urmă, o problemă de stil. Nu se trage prostește de pește. La distanțe mici de pescuit, sunt eficiente lansetele din clasa intermediară. Deci, nici cu acțiune parabolică (plăcerea e maximă, obosirea mai lentă și o să o lungiți cu drill-ul pe partea finală) și nici prea rigide, cu acțiune rapidă (în apropierea malului orice forțare sau greșeală, riscă să se termine cu un rateu). Ar mai fi multe de zis, dar mă opresc aici. Bine că nu ne-a întrebat nimeni, la final, cum ne cheamă. Fire întinse tuturor!

12 februarie 2022