Cum poți să-ți poziționezi cele 4 lansete, cât mai eficient, pe distanțe diferite, când pescuiești la crap.
Încerc să-i ajut pe cei aflați la început de drum, așa că voi, cei experimentați, încercați doar un zâmbet… Simplific totul, pentru ca cei novice să prindă esența.
Să considerăm că pescuim pe un lac și că avem în față un stand, cu adâncime mică și constantă, pe care pescuim la intercepție, fără pat de nadă.
Să denumim lansetele de la stânga, la dreapta, cu 1, 2, 3, 4.
Crapii au tendința să se grupeze și să se deplaseze în bancuri. Este foarte important să intuim din ce direcție vin spre zona pescuită.
Dacă vin din stânga și lanseta 1 e aruncată cel mai sus, atunci 1 scoate din joc 2, 3, 4. Asta deoarece, dacă crapii văd sau simt linia, tind să o ocolească, cel mai probabil spre larg și nu spre mal.
În schimb, în același caz, dacă te găsesc cu lansetele poziționate în scară (cu 1 cel mai jos, 2 mai lung ca 1, 3 mai lung ca 2, 4 cel mai sus), atunci toate au șanse la trăsătură. Asta pentru că, dacă linia 1 e simțită de crapi, aceștia o vor ocoli pe deasupra, „servind” monturile liniilor 2, 3, 4.
Dacă bancul vine din dreapta, evident, ideal ar fi să te găsească cu lansetele poziționate tot în scară. De data asta, inversată. Daca nu știi din ce direcție vin peștii, o configurație rezonabilă, de așteptare, e cu 1 și 4 poziționate mai jos decât 2 și 3. Ulterior, în funcție de care lansete pleacă, se pot testa și alte variante. Sper să mă fi făcut înțeles.
Interesant e cazul în care bancul de crapi vine din larg, spre mal. Cu toate lansetele poziționate pe aproximativ aceeași distanță, se poate spune că toate au șansă la trăsătură. Dar cu 1 și 4 poziționate sus, spre limitele laterale stânga/dreapta ale standului, iar 2 și 3 poziționate central, mai jos, deși toate au șansa la trăsătură, strategic, situația e diferită. Asta deoarece, acum 1 și 4 blochează și ieșirea crapilor spre standurile vecine. Dacă în schimb crapii nu vin dinspre larg spre mal 2 si 3 stau blocate.
De aici încolo începe, însă, greul. E dificil să-ți ții toate lansetele în joc, nu și imposibil. Asta deoarece în practică, situația se mai complică, avem un pat de nadă, obstacole în apa, adâncimi diferite, etc.
Sper să vă fi pus pe gânduri, să încercați abordări noi, adaptate lacului pe care pescuiți. În acest sens, încă câteva considerente… În funcție de stand și de distanța maximă la care lansăm fiecare, avem în față o suprafață, să-i zicem „utilă”, pe care putem plasa monturile. Cu o strategie bună, împarți această suprafață în două, o suprafață pe care o pescuiești și alta, păstrată în rezervă. Aceasta devine automat zonă de refugiu pentru pești. Când arunci o montură, pe cădere, zgomotul produs poate face peștii să se îndepărteze, temporar. La fel pe recuperare, montura se va ridica de pe substrat, va tăia apa cu zgomot, evident, îndepărtând peștii. Când pescuiești peste patul de nadă, gândește-te și la acest aspect. În plus, toți recuperăm cu viteză maximă montura. În apă mică, parcă trece o barcă cu motor… Cine ne oprește să recuperăm ceva mai ușor?
În ziua de azi, mulți ajung la gârlă, clipsează bețele pe maxim posibil sus, la fel spombul și dă-i și luptă… Rezultatul discutabil.
Dacă tot ești un aruncător de clasă, începe sub potențialul tău, mai jos. Crapii se vor grupa, în timp, mai sus în fața ta. Zona fiind abordabilă de aici poți începe să ciupești, lansând mai lung cu o lansetă, cu două și dacă chiar e cazul, forțezi…
Dacă pescuiești „blană” și nu ține figura, ce variantă de rezervă ai?
Puțini au răbdarea să pescuiască sub patul de nadă. Zona patului de nadă se intersectează cu cea de refugiu. Peștele se hrănește liniștit, lasă garda jos și mai ales în partidele lungi, poate ieși spectacol…
Pare că articolele mele devin prea lungi, mă opresc deocamdată aici, clar fara a epuiza subiectul. Asta, nu înainte de a vă mulțumi pentru interesul acordat.
Să auzim de bine și fir întins!
Autor: Stelian Badiu18 iunie 2021
Interesant.