Se spune că, cu cât îți cunoști mai bine adversarul, șansele tale de a-l învinge, cresc.
Dacă începi să citești articole despre anatomia crapului, o să-ți pui, ulterior, zeci de semne de întrebare.
Pe lângă că dispune de toate simțurile pe care le are omul (auz, văz, miros, gust), unele sunt atât de perfecționate, încât, deși nu pot fi comparate direct cu cele umane, totuși, prin echivalență, are simțuri superioare.
Nu doar că vede foarte bine, are percepție vizuală bună în infraroșu (Luna are emisie puternică în acest spectru. Mai în glumă, mai în serios, vede cum vedem noi ziua, când se plimbă sub clar de lună).
Vede culorile diferit de noi, dar acuitatea lui vizuală e bazată și pe diferențele de luminozitate ale luminii reflectate de obiecte în mediul acvatic. Probabil, asta explică cel mai bine de ce culoarea albă are un randament foarte bun noaptea.
Pentru ca omul să detecteze o substanță cu ajutorul mirosului, aceasta trebuie să fie volatilă, adică moleculele ei să se împrăștie în aer. Mirosul crapului se bazează pe solubilitatea substanțelor, adică pe proprietatea lor de a se dizolva în apă. Cu alte cuvinte, între ce mirosim noi și ce miroase crapul, nu e nici o legătură. Să luăm ca exemplu aroma de squid. Ca orice aromă, e sintetizată în laboratoare, din multe substanțe chimice, unele dintre acestea conțin microelemente, enzime etc., pe care crapul le detectează și le asociază cu o sursă de hrană. Cu care, numai el știe. Squid/calamar clar nu a văzut nici in poză. Defapt asta explică de ce o aromă e mai eficientă decât alta.
Oricum, când evaluăm cu toții o nadă după miros, rezultatul e irelevant (atât pentru noi, cât și pentru crap!!!). Pentru a detecta o substanță, crapul are nevoie de cantități infime. Asta explică de ce nivelul mare de aromă, face mai mult rău decât bine. Nefiind un nivel natural sau normal, e posibil ca, prin automatism, creierul crapului să declanșeze semnalul “Atenție, pericol!“ Obținem, așadar, exact reversul a ceea ce ne dorim!
Crapul nu e inteligent, dar creierul lui crește, în timp, odată cu masa acestuia, astfel, viteza lui de procesare crește și ea.
Foarte important e că, pe bază de experiment repetat, creierul lui dezvoltă automatisme noi. Așa evoluează. Așa a supraviețuit mileniilor. Dacă, de exemplu, un boilies e foarte pescuit pe un lac, în timp, consumându-l de zeci de ori, creierul crapului va dezvolta un automatism și-l va asimila cu o sursă de hrană viabilă și sigură. Avantaj serviciu. Nu? Mai departe, trageți concluziile voi.
Crapul poate gusta și fără să atingă cu gura, dar, la nivel de percepție, simte dulce, sărat, picant, acru, etc.
Poate sunt subiectiv, dar eu consider gustul ca fiind cel mai important factor al unui boilies.
Multe se mai pot spune despre simțurile crapului. Cu cele 2 linii laterale, detectează vibrațiile într-un mod foarte performant. Cu ajutorul întârzierii cu care vibrația ajunge la a doua linie laterală, știe automat direcția sursei și distanța față de aceasta.
Start concurs.
Aproape 100 de plumbi aterizează în lac, în cateva minute. Numai crap să nu fii!
E foarte normal să se refugieze pe zonele unde plumbii nu ajung și asta tot pe baza unui automatism dezvoltat în timp.
Linia de pescuit întinsă între vârful lansetei și plumb, este tensionată de curenți și/sau vânt. E ca o coardă de chitară, a cărei melodie transmite crapului să evite liniile sau zonele aglomerate de fire. O contragreutate mare pe swinger, pe un carpodrom fără curenți mari, e dezavantajantă. Te obligă să tensionezi prea tare linia. Te avantajează poziționarea lansetelor înclinat, cu vârful cât mai aproape de apă, pentru ca linia să se culce, cât mai repede, pe substrat, amortizând vibrațiile.
Despre strategia de poziționare a lansetelor pe distanțe diferite… în articolul următor.
S1 are nivelul perechii de arome fragi-squid redus, spre un optim găsit experimental. Așa că, dacă-l evaluezi prin miros…. Cum facem cu gustul?!
„In the fish world many things ar told by Sound waves.” Rachel Carson
Autor: Stelian Badiu 6 iunie 2021
