După incidentul nefericit de pe Cetariu, multă lume îl acuză pe pescar, fără a avea certitudinea că se face vinovat cu ceva.
Acum, la dimensiunile pe care peștele le avea, temperatura exterioară ridicată, e clar că nu a fost manipulat cum se cuvine. Dar și regulamentul lacului e cam permisiv, putea fi mai restrictiv, în cazul acestor pești foarte mari, să impună alte condiții foarte clare de manipulare. Și cei prezenți la fața locului, cu mai multă experiență, puteau interveni pentru a îndrepta situația.
Anul acesta, în 15 mai, încărcam aici „Cutia Pandorei”. O primă parte dintr-un articol care urmărește creșterea gradului de siguranță al peștelui, din primele secunde de drill și până la eliberarea în deplină siguranță. În primul rând, e important ca pescarul să știe cum să acționeze corect, când va fi pus în situații limită nedorite.
Am zis să intercalez în articol și descrierea și rezolvarea unor probleme tehnice.
Siguranța pescarului trebuie și ea avută în vedere. Am văzut destule degete croșetate de cârlige. Am punctat în articol cum se acționează corect, pentru a preveni așa ceva.
Și multe altele.
Mulți spun că nimeni nu face, dezinteresat, ceva util, în acest sens. Ei, nici chiar așa. Am găsit multe alte materiale care te ajută și te învață diverse, în acest sens. Administratorii de lacuri se mișcă și ei. De exemplu, pe Diosig, e strict interzis, mai nou, să ai doi crapi, simultan, în saltea indiferent cat de mici sunt.
Lacul Iannis rămâne vârful de lance în domeniul siguranței în manipularea peștelui. Și-a adaptat din mers regulamentul, pe măsură ce populația piscicolă creștea.
De ce „Cutia Pandorei”? Pentru că legenda spune că, după ce a fost deschisă și din ea au ieșit toate relele lumii, pe fundul ei a rămas speranța. Speranța în mai bine.
În cazul carpfishing-ului, încet și sigur, cu pași mici, dar vizibili, de la an la an, evoluăm spre mai bine. Incidente, însă, vor mai fi.
Important e că am deschis cutia! Lucrurile vor evolua.
De exemplu, în comentarii, uitați ce scria Gabriel Calotă:
„Îmi permit să adaug o situație, întâlnită și constatată cu stupoare în concursuri…..
fotografierea peștelui imediat după drill, prelungind astfel timpul în care peștele, (obosit și cu o acută nevoie de oxigen), este ținut în saltea.
Ba chiar mi-a raspuns un pescar, la atenționarea pe acest motiv, „când e obosit stă la poze… dacă-și revine, nu-l mai pot ține!”
Ce putem face? Să fim practici!
Dacă vedeți sau intuiți că peștele e într-o stare care lasă de dorit, după un drill problematic, epuizant, eliberați-l rapid sau lăsați-i timp să-și revină în sling, dacă ședința foto chiar trebuie făcută.
Adrian Naghi scria:
” …chiar am învățat ceva! M-am întâlnit și eu cu unele situații expuse de dvs, în puținele partide pe care le am, și nu am știut cum să procedez corect! Spre norocul meu, dar mai ales al peștelui, totul a fost ok, deși am văzut că erau soluții mult mai simple și sigure!”
Eu răspundeam:
„Mă bucur că dați un prim semn că astfel de articole ar fi utile. Dacă siguranța peștelui nu e luată din ce în ce mai serios în considerare, având în vedere presiunea în creștere pe toate malurile, vom involua în acest sport. Sau nu-l vom mai numi așa…”
Ulterior publicării, cu Gabriel Calota am purtat un dialog și mi-a oferit sprijinul pentru o nouă parte și continuarea articolului. L-am rugat să intervină, având în vedere vasta sa experiență în arbitraj, unde a vazut multe. În vara asta, am vorbit cu multă lume. Se conturează o continuare foarte utilă.
Dacă lăsați comentarii, fiți la fel practici, o să șterg tot ce nu e constructiv și dă naștere unor polemici inutile. Nu de asta avem nevoie.
Aveți mai jos link-ul spre articolul „Cutia Pandorei„, poate o să vă fie util…
Autor: Stelian Badiu 13.08.2022
