Slingul, salteaua de primire și sprayul dezinfectant, sunt doar începutul…
„- Cred că articolul deschide cutia Pandorei. L-am recitit, pare neterminat, e doar o primă parte. – E realitatea. E cel mai bun moment. Toți o simt, puțini acționează.
– Și dacă nu are niciun fel de finalitate, poate mai ajută pescarul să conștientizeze unde se poate corecta, dacă e cazul.”
Sub nicio formă nu vreau ca acest articol să deranjeze, dar sunt lucruri care trebuie spuse. Pune-te în următoarea situație: pescuiești pe un carpodrom celebru și intri în drill cu unul din crapii record ai acestuia. În timpul drillului, lung și epuizant, în spatele tău, se adună persoane din cadrul administrației, vecinii de stand, etc. Surpriză, când pui crapul în saltea, toți observă gura mutilată, plină de sânge, a peștelui. Totul, datorită unei monturi predispuse să croșeteze gura acestuia.
Nu cred că-ți dorești așa ceva. O să zici „viața e grea, nu am cum păți așa ceva. Pescuiesc pe sălbatic.” Dar, dacă la scena amintită, transpusă în cadru salbatic acum, participă copiii tăi…
Ce lecție le dai? Ce argument suprem o să mai ai, când o să citești în ochii lor sentimentul de milă? Nu vă așteptați, acum, să fac o listă cu monturile agresive care croșetează gura crapului.
Nu vreau să intrăm în polemici inutile. Ce puteți face?
Citiți, documentați-vă, folosiți monturi recomandate ca fiind sigure, puneți-vă singuri semne de întrebare, consultați-vă între voi, nu vă asumați riscuri inutile. Evitați până și cârligele a căror formă au tendința să croșeteze. Respectați regulamentele incintelor pe care pescuiți. De fapt, nu vreau nici să țin o lecție de moralitate, pentru că singuri, doar din respect pentru adversarul sau partenerul de joacă, trebuie să luați toate măsurile pentru a nu-l răni inutil. Asta indiferent unde sau ce specie pescuiți.
De când lumea, vânătorul adevărat lasă o șansă vânatului și-l respectă. Pescarul adevărat la fel. Respectul nu este nimic altceva decât o valoare morală. Ce sens are să-ți faci o poză lângă zeci de ciortani îngrămădiți într-o saltea, stresați, plini de răni și solzi lipsă. Ce demonstrezi cu asta?
Cât de bună e nada folosită sau cât de lipsit de sens e demersul… De ce nu, o poză de excepție, cu un singur exemplar, mai deosebit? De ce nu ar fi mai util un text bun sau un filmuleț original, pentru promovarea în cauză? De ce crapul mic se bucură de tratament diferit în saltea, în comparație cu cel mare, e greu de înțeles.
Nu e de mirare atunci că ajuns la stadiul de trofeu, o să arate ca un veteran trecut prin lupte grele, învârtit degeaba la poză pe toate părțile, în speranța că va da mai bine.
Paranteză. Pe Zece l-am prins de 3 ori, în 3 locuri diferite, cu 3 momeli diferite. La 10 kg și 12 kg în același an și după o pauză de doi ani, pe la 16 kg. Asta, pe un lac cu reținere condiționată… L-am numit Zece, pentru că era un comun perfect. Ulterior, nu l-am mai revăzut. Posibil să fi sfârșit chiftele sau, în cel mai bun caz pentru el, relocat ilegal în alt lac. Paranteză închisă.
Dacă pescuiești pe sălbatic, cred că a venit vremea să te fotografiezi doar cu capturile grațiate. Indiferent cine ai fi, cu siguranță ai mai facut asta și ți-a plăcut. E tare sentimentul.
Să revenim la partea utilă a articolului. Poate ați observat că, în timpul perioadei de reproducere a crapului și cca. două săptămâni după aceasta, numărul trăsăturilor ratate și a crapilor scăpați în drill, este considerabil mai mare. Fenomenul este explicabil, crapul iese epuizat energetic din perioada de reproducere, carnea acestuia are practic o consistență mult mai moale. La crapul tânăr, fenomenul e mai pregnant și mai vizibil. Cârligele monturilor noastre, sfâșie mult mai ușor carnea din gura peștelui. Practic, am observat că, folosind un carlig nr. 6 în locul unuia nr. 4 (chiar dacă ultimul e recomandabil, raportat la mărimea momelii alese), scap mai puțin. Prima idee ar fi să reduc cu o treaptă marimea folosită.
Tot practic, am observat că ratez mai puțin când cârligul are forma de vârf a ciocului de papagal (îndoit spre interiorul curburii). Pe o priză de adâncime mică, mai superficială în gura peștelui, securizează mult mai bine chiar și în lipsa barbetei de vârf în comparație cu un vârf drept.
Forma impune la penetrare o ușoară răsucire, care este benefică în aceste cazuri. Cred că acum ar fi indicate cârligele de grosime moderată și evitarea extremelor de grosime. Etic ar fi să nu pescuim în această perioadă, problema e că reproducerea are loc în reprize, uneori de mai multe ori pe an.
În continuare, vreau să vă aduc în atenție mici probleme tehnice legate de realizarea corectă a monturilor, cu scopul de a nu răni peștele și de a le mări eficiența.
O primă mare greșeală care trebuie evitată, este agrafa rapidă blocată prea tare sau total, în sistemul de autoînțepare al plumbului, plumbului striat sau momitorului.
Iată scenariul raportat la montura inline. Crapul aspiră momeala, simte cârligul și o scuipă. Cârligul își face treaba, dar preînțeapă relativ slab. Crapul smâcește din cap lateral, intră în contact cu toată greutatea plumbului, se sperie și demarează puternic. Agrafa rapidă nu se desprinde și datorită șocului extrem și prizei inițiale slabe, carnea e sfâșiată. Vă alegeți doar cu un bip. Sau un forfac rupt, dacă, în locul crapului, ar fi un ten. Dacă agrafa s-ar fi desprins la momentul potrivit, exista totuși șansa ca peștele să fie scos, chiar dacă priza inițială era superficială. Tenul, dacă agrafa nu sare din locaș la timp, se va folosi de toata greutatea plumbului și va rupe forfacul. Poate asta, având gura mult mai osoasă și putând prin smâcire să dezvolte forțe incomparabil mai mari decât crapul.
Revenind la înțeparea peștelui, aceasta se desfășoară în trei faze.
Întâi, preînțeapă cârligul singur, apoi continuă sub actiunea plumbului (în această fază, la un moment dat, agrafa trebuie să se desprindă de plumb) și în final intervine pescarul prin trăsătură.
In cazul crapului e inutilă o contră violentă, face mai mult rău decât bine. Aceasta, conjugată cu eventuala plecare puternică a peștelui, va determina rănirea acestuia și/sau cedarea echipamentului, în cel mai slab punct, de obicei un nod. E suficient sa măriți treptat, controlat, tensiunea in linie pentru a finaliza înteparea corectă. Am pescuit mult pe montură cu plumbi culisanți si linia netensionată. În acest caz plumbul nu are nici un rol la înțeparea peștelui. Înțeparea se face integral sub acțiunea creșterii tensiunii din linie. Nu aveam nici o problemă…
Mi-am demonstrat de multe ori pescuind cu plumbi cât mai ușori, raportat la distanța vizată, ca teoria conform căreia cu cât plumbul e mai greu, ințeparea e mai bună, rămâne pentru mine doar un mit fals.
Cum reglăm tensiunea agrafei în sistemul de autoînțepare?
Plumbul e foarte maleabil, mărind ușor diametrul locașului, folosind agrafe de modele și mărimi diferite, etc. Soluții se găsesc, pescarul e inventiv.
Să intrăm și în sfera incidentelor nefericite. E posibil ca după introducerea crapului în minciog, vârful cârligului, ajuns în exterior, sub o formă sau alta, să agațe plasa minciogului, iar forfacul să rămână penetrat prin gura peștelui. Acesta este în pericol de rănire gravă. Urgent, în saltea, se acoperă cu o cârpă udă capul, pe zona ochilor și după imobilizare, se taie forfacul în 2 puncte, lângă cârlig și lângă agrafa rapidă. Moment în care totul revine în siguranță. Nu încercați să recuperați rigul, punând în pericol siguranța peștelui și degetele voastre.
Alt incident posibil, foarte rar întâlnit, dar a cărui finalitate nu e mereu la fel de fericită, e legată de epuizarea crapului în drill. Ține de individualitatea fiecărui organism, dar unii, pe fondul hormonilor de stres în exces și a refuzului ideii de captivitate, reacționează excesiv și se pun în pericol de moarte. Culoarea lor devine nenaturală, cu tentă albicioasă și se poate modifica rapid. Chiar infarctul este posibil. Acești crapi trebuie eliberați urgent. În competiții, introducerea lor în sacii de păstrare, le garantează moartea. Mai sunt foarte multe de spus!
Cum voi continua și dezvolta subiectul, depinde de opiniile și reacțiile voastre. Ulterior am scris și articolul: „De ce să deschidem️ cutia Pandorei.”
Autor: Stelian Badiu 15 mai 2022
